Sans Frontières.. GoBorderless 2013!

Acesta e un mic jurnal de călătorie, unde vom povesti experiența pe care o vom avea timp de două săptămâni în Madrid, Spania și în țările unde vom călători mai departe.
 
Cine e în spatele acestor rânduri?  
Mă numesc Lenore, sunt studentă la Jurnalism, la sfârșit de an II la Colegiul Biblic Est European din Oradea. Am pornit cu bucurie și nerăbdare într-o aventură în care ce contează mult sunt oamenii pe care îi întâlnim și despre care vom relata povestiri, dar și aptitudinile pe care ni le vom dezvolta la cursuri. Nu am plecat singură. Colegul meu, George Moldovan din anul III, este nerăbdător să pornim la drum.

Scopul întâlnirii cu alți pasionați de filmat și prelucrare a materialului video este acela de a transmite publicului larg povestiri nemaiauzite despre oameni pe care unii dintre noi încercăm să îi evităm, cum ar fi refugiații sau rromii.
  
Programul nostru va consta în câteva zile de training și alte câteva în care vom fi distribuiți pe echipe și trimiși în diferite țări din Europa unde vom lucra la un documentar tematic. 

Vă mulțumim că ne-ați susținut până acum și vă invit să ne rămâneți alturi prin intermediul Internetului, prin care o să vă povestim în cuvinte și imagini ce lucruri noi învățăm în fiecare zi pe care o vom petrece alături de alți tineri euziasti, ca noi.

vámonos!

Interesul public mai presus de gustul publicului

CNA strânge semnături ca să evalueze necesitatea îmbunătăţirii unor prevederi ale legislaţiei audiovizualului pentru o definire mai clară a noţiunii de interes public în programele de televiziune şi de radio.
 
CNA lansează petiţia online Interesul public mai presus de gustul publicului.
Drumul de la domnia bunului plac la cea a bunului simţ trece şi pe la CNA. Sau mai precis ar trebui să treacă.

Am văzut înmormântări în direct, momente înselătoare în emisiunile de divertisment, în dezbateri politice sau pe teme sportive. De la an la an spaţiul audiovizual românesc devine din ce în ce mai viciat.
Moartea unei personalităţi publice pare a fi momentul cel mai râvnit al unei televiziuni, iar cazurile recente, cum ar fi cel al lui Adrian Păunescu, al lui Şerban Ionescu sau al lui Sergiu Nicolaescu confirmă acest trist şi nefiresc adevăr.

Este timpul ca riposta să vină din două direcţii: de la cetăţeni şi de la CNA.
Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.
Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii.

Ca să reuşim, alăturaţi-vă în număr cât mai mare şi  Semnaţi petiţia noastră online !
Nu putem reuşi decât împreună cu dumneavoastră
Votează şi susţine iniţiativa CNA!
Implică-te !
Alătură-te acestei campanii!
Fii alături de noi în această campanie!

Semnează  petiţia aici !    Spotul campaniei poate fi vizionat aici.


sursa: www.petitieonline.com si www.cna.ro

Anca Lenora Leivi

Fiule..

 foto: Google

Omule, ce mic eşti.. cum să îţi mai arăt cât de mult te iubesc când nu ştii să preţuieşti tot ce ai? Să-ţi iau tot ce ai agonisit în viaţă? Aş putea, dar te iubesc prea mult. Priveşte în jur şi coboară mai jos decât înălţimea firului ierbii să-ţi vezi fraţii cum suferă. Pot să fac ce vreau cu tine, dar îţi arăt exemple de oameni ce o duc mai rău ca tine ca tu să nu ajungi acolo, să îţi fie învăţătură.

De ce suferă ei?

Unii nu au ştiut să aprecieze ce au avut, alţii şi-au făcut-o cu mâna lor iar alţii s-au născut în condiţiile astea şi învaţă că prin Mine pot câştiga ce bogătaşii lumii acesteia nu vor avea în veac: un loc garantat în Împărăţia Mea. Găseşte-ţi plăcerea în Mine şi Eu îţi voi împlini dorinţele inimii tale.

Spune-Mi acum, fiule, cât de dreaptă e viaţa? Dacă ar fi să te judec după fapte, unde crezi că ai merita să stai?

Dragostea Mea te ţine în viaţă. Braţul Meu te ţine în picioare, palma Mea te mângâie când eşti doborât, glasul Meu îţi uşurează inima împovărată. Dacă ar fi să te judec după cum ai merita, cu ce ai rămâne?

Nu sunt Eu un tată bun, că te feresc de ce e mai rău?
Nu sunt Eu un tată bun când îţi iert fărădelegile?

Nu Mă judeca! Nu poţi înţelege tainele vieţii de pe Pământ, dar să Mă înţelegi pe Mine..?

L.A.L.

Reacţie neîntârziată

Ceea ce am scris mai jos este un gând ce nu vine în blamarea a ceea ce a scris bloggerul Cristian Drăghici, ci este o opinie personală aparută în urma publicării articolului "Căderea în penibil!" de pe site-ul www.pasi.ro.

Luând articolul ca pe o cugetare, întreb: “ce înseamnă oare generaţia aceasta, cine sunteţi voi?”

Generaţia mea nu e aşa. Poate nu sunt toţi ca mine, dar nici nu aş băga mâna în foc că s-ar regăsi foarte mulţi în caracteristica generaţiei de care aparţin, după descrierea de mai sus.

Avem mâini ca să ne dăm jos leucoplastul, (de)scriind realitatea în care ne aflăm, cu problemele în care ne scufundăm. Dar noi, cei care ar trebui să fim vocea generaţiei, avem destul curaj să o facem sau ne mulţumim să trasăm nişte criterii după care să ne ascundem, găsindu-ne o scuză să nu ne murdărim cu noroi? Noroiul de care spun este cititorul, care judecă după propria experienţă şi după ideile înrădăcinate pe care le are de la alţi formatori de opinie.

E un om cu leucoplast la gură cu mult diferit faţă de un om cu leucoplast la ochi?

Dacă nu îţi educi cititorul şi îl laşi să înghită toate mizeriile, te judecă cu propriile tale arme. Nu faci nimic, nu face nimic. Nu avem mentori, ne autoeducam, învăţăm din greşelile predecesorilor noştri. E nevoie de multe generaţii de sacrificiu ca acea coloană de plastilină să se schimbe cu una de fier.

Personal nu simt că e un lux să spun adevărul decât în cazul în care m-aş compara cu un jurnalist din Iran, India, Somalia, Rusia sau China, ţări unde libertatea presei este inexistentă (conform unui studiu pe anul 2013, despre libertatea presei).

Oare nu ne impunem singuri aceasta restricţie?

Nu o spun cu entuziasmul pe care îl are orice tânăr care visează să facă lucruri mari după ce iese de pe băncile facultăţii. O spun cu setea de schimbare şi nevoia de a deschide ochii celor din jur, pentru care nu pot avea decât dispreţ şi compasiune. Asta nu înseamnă că sunt mai bună ca ei, ci mă interesează mai mult realitatea lumii în care trăiesc şi, în consecinţă, (re)acţionez.

Lenora Leivi, studentă la jurnalism

Eu ce religie să aleg?

“Decizia alegerii unei religii e muncă grea și e un lucru ce trebuie luat în considerare cu grijă. Ori Jediism, Voodoo, Mitologia Germană, Rastafari sau una din religiile mari ale lumii – Religion Finder include peste 20 de religii și te ajută să faci o alegere motivată. Ce religii există și care mi se potrivește cel mai bine? Voi putea să îmi beau whiskey-ul cu cola sau trebuie să renunț la toate viciile? Întrebați-l pe Religion – Finder. “

Aceasta este descrierea unei aplicații pentru telefon, “Religion-Finder”. Ea promite găsirea unei religii care se potrivește cel mai bine profilului nostru, ținând cont de toate obiceiurile pe care le avem.
Dar oare acesta este scopul nostru? Sensul vieții ar trebui să fie un progres, nu un regres. Deși este mai degrabă un joc care să te încadreze într-o predispoziție psihologică sau alta în funcție de obișnuințele vieții de zi cu zi, această aplicație îți pune o ștampilă pe care nu o conștientizezi pe moment.

Omul este într-o veșnică căutare și nu știe care este scopul său dacă nu se apleacă spre spiritual. El este derutat în mijlocul atâtor religii iar alegerea pe care o face, o face în mod afectiv nu conștient.

Cum omul gândește cu simțurile, natura păcătoasă e mult mai puternică decât cea sfântă.

Materialismul de zi cu zi e mult mai ușor de digerat. “Îți trăiești viața că numai una ai.“ Aceasta este fericirea prin distracție, o trăire până la epuizare, un ‘Luna Park’. Ai amintiri frumoase chiar dacă nu ai realizat un progres, un parcurs care să te fi ridicat deasupra unui animal. Nu contează cine ești și ce ai făcut când mori. Animalul se naște, supraviețuiește, se înmulțește apoi moare. Există și oameni care au acest parcurs în viață dar nu se întreabă dacă au un rost. Au venit din întâmplare, sunt conștienți că pleacă la un moment dat și tot ce știu e că trebuie să supraviețuiască, după modelul selecției naturale unde câștigă cel mai puternic, cel care știe să se descurce.

Societatea seculară acceptă jurământul cu mâna pe Biblie în viața publică și privată dar nimeni nu vrea să știe ce stă la bază și de ce s-a introdus această practică. Pe de altă parte acceptă scoaterea religiei din învățământ, spitale, etc. Punând astfel problema mă refer în primul rând la România ca țară predominant creștin-ortodoxă unde religia își face cu greu un loc în conștiința oamenilor.

Ce află omul derutat din această aplicație?

Că după modul de viață, el aparține mai multor credințe sau religii. Este surprins în mod plăcut că există justificare pentru toate acțiunile sale. Găsește justificări în lucruri exterioare pentru înclinațiile și acțiunile sale, pentru toate laturile omenești ale firii.

Astfel el nu caută să devină mai bun, autodepăsindu-se. Creștinismul adevărat și un model ca Isus sunt ținte mult prea îndepărtate pentru el și renunță din start să le urmeze.

Pentru cei care se aventurează în căutarea apartenenței la o religie există o sferă largă de opțiuni. Unele sunt mai mult sau mai puțin legate de viața reală, de exemplu Jediismul ce este preluat din ficțiunea ‘Star Wars’. Aceasta este o mișcare religioasă bazată pe filozofia și ideile spirituale ale jedi-ilor.

Împletind elemente de religie reale și fantastice, omul ajunge să nu mai diferențieze între real și ireal, pendulând în mod periculos între opțiunile oferite.

Rezultatul chestionarului nu trebuie confundat cu un verdict infailibil sau cu un oracol. O atitudine pasivă poate să dăuneze parcursului firesc al unui individ către o viată spirituală adevarată. E bine să rămânem curiosi dar nu să credem tot ce ni se oferă. In cazul acesta, cercetarea este esențială.

Londra Olimpică 4

Vizitați site-ul www.mediacbee.ro pentru a afla ultimele noutăți de la Londra, pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice din această vară de unde voi reveni cu informații proaspete.

“Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului! Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui. Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui. Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui tine în veci și credincioșia Lui, din neam în neam.” Psalmul 100.

În cartierul chinezesc din Londra este forfotă mare. Lumea se grăbește să ajungă la masă, terasele sunt ticsite de turiști. În toată agitația se poate distinge o melodie diferită de cea care se aude în boxele de la restaurantele înviorate de suporteri ai echipelor participante la Olimpiadă.

O femeie de aproximativ 60 de ani cântă cu bucurie cântecul de laudă “Amazing Grace”, ignorând privirile nemulțumite ale chinezilor ce trec grăbiți pe lângă ea. De gât îi atârna un lanț cu un pandantiv în formă de cruce. Microfonul îi este atașat de un aparat de radio lipit cu bandă adezivă, alături de care este o hârtie roz laminată cu mesajul: “Prieteni, inima îmi este plină de bucurie așa că Îi cânt Domnului” și de Psalmul 100.

Unii o ignoră și se grăbesc să îl privească de aproape pe Chen Guanming, care se află la câțiva metri de ea. El este chinezul care a traversat 16 țări pe o o ricşă ca să ajungă la timp la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice.

În mai 2007 a avut loc a 10-a aniversare a Cambridge Chinese Christian Church. Aceasta are 200 de membri înscriși și este considerată ca fiind o biserică medie chineză în Marea Britanie.

A  luat ființă în anii ’70 iar Cambridge Chinese Christian Fellowship are o istorie mai lungă. CCCF a fost fondată de studenți creștini chinezi veniți din Singapore, Malaezia și Hong Kong. Astfel, chinezii credincioși ce aveau probleme cu bariera lingvistică au fost ajutați să se integreze în biserică. Astăzi, pe teritoriul Marii Britanii există aproximativ 70 de biserici chinezești, în special în zonele unde există universități, cu excepția Londrei și a Manchester-ului unde există mai multe.

La aceste biserici se respectă și sărbătorile specifice culturii chineze, ca de exemplu anul nou chinezesc și festivalul din mijlocul toamnei. Bisericile acestea sunt izolate și enoriașii evită pe cât posibil conflicte de orice natură cu cei din afara grupului lor. Comunitatea creștină este de aproape 4% din totalul populației chineze. Cele mai bune școli aparțin bisericilor creștine și 2 universități din 8 au un background creștin. Și în guvernul chinez există un număr important de creștini.

Cu toate acestea, numărul de chinezi creștini este mic iar membri ai guvernului chinez se tem că populația nu mai poate fi controlată dacă creșterea credincioșilor nu este oprită. Liderii bisericilor sunt arestați periodic iar enoriașii se roagă pentru rezolvarea acestor probleme.

Creștinii chinezi au Biblia tradusă în limba chineză și cred în Trinitate, în Dumnezeu care este Creatorul, în taina Botezului și în jertfa lui Isus pe cruce, care a mântuit omenirea.

Londra Olimpică 3

Vizitați site-ul www.mediacbee.ro pentru a afla ultimele noutăți de la Londra, pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice din această vară de unde voi reveni cu informații proaspete.

Chen Guanming este un chinez ce a traversat 16 țări parcurgând aproximativ 65.000 de km pe o ricşă cu destinația Londra, Marea Britanie.

Plecat în urmă cu doi ani din provincia Jiangsu, din estul Chinei, Chen a vrut să răspândească spiritul olimpic și să sprijine participanții de la Olimpiadă într-un mod inedit. Fermier de profesie, a lăsat totul în urmă și a pornit în călătorie pe o ricşă cu trei roți ornată cu fotografii făcute în fața unor monumente importante din țările pe care le-a vizitat. În drumul său spre Londra, el a întâmpinat greutăți din cauza inundațiilor din Thailanda și a temperaturilor de îngheț din Turcia. I s-a refuzat viza de Myanmar și a fost nevoit să pedaleze prin munții din Tibet.

Totul a început în anul 2008 la Beijing când a primit steagul de la ceremonia de închidere a JO de la primarul Londrei, Boris Johnson. Acesta l-a invitat pe Chen și la următoarea ediție a Olimpiadei. Chen nu a avut bilet dar a promis că va ajunge acolo. Călătoria sa a început în anul 2010 și a traversat tari precum Vietnam, Thailanda, Pakistan, Turcia, Iran, Italia, Malaezia și Franța, de unde a luat feribotul spre Marea Britanie.

Călătoria sa a fost finanțată de prieteni și necunoscuți din comunitățile chinezești, pe oriunde mergea. Este un mister cum a reușit să traverseze frontierele atâtor tari, cu toate acestea el are în pașaport toate vizele turistice necesare călătoriei inedite.

Pe site-ul YouTube exista chiar și un filmuleț cu el în Roma, înconjurat de trecători curioși.

Odată ajuns la Londra, dorința sa cea mare a fost de a participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. După încheierea Jocurilor vrea să pornească în călătorie spre SUA, Canada și Brazilia.

Fotografiile sunt făcute în cartierul chinezesc din Londra.