 |
| foto: Lenore |
Un presupus călugăr de la Schitul Sfântul Pahomie Carecna, din
comuna Păuneşti, judeţul Vrancea, s-a postat în apropierea magazinului
Crişul din Oradea, unde aşteaptă donaţii financiare din partea
trecătorilor. Sumele vor fi folosite pentru refacerea picturilor
schitului, potrivit acestuia. Reprezentanţii Arhiepiscopiei Buzăului şi
Vrancei spun că regulile Sfântului Sinod le interzic călugărilor
practica strângerii de fonduri de orice fel, fără acordul Sinodului în
prealabil.
Schitul al cărui membru este călugărul care nu a vrut să îşi
dezvăluie numele, nu se află în registrele Arhiepiscopiei Buzăului şi
Vrancei, conform părintelui Ionescu, ofiţer de presă al instituţiei. La o
căutare amănunţită, nici Patriarhia Romană nu găseşte acest schit, al
cărui existenţă se află în registrele Administraţiei Financiare şi în
cele ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, fiind înregistrat
în 18 Ianuarie 2000 ca societate comercială. Nu există niciun fel de
cale de comunicare cu schitul, acesta e “o mănăstire izolată, fără
telefon”, după spusele “călugărului”.
Bărbatul îmbrăcat în haine călugăreşti a refuzat să răspundă
întrebărilor unui trecător şi ale reporterului, evitând contactul vizual
cu ei şi a refuzat prezentarea unei legitimaţii sau să elibereze o
chitanţă în schimbul donaţiei primite, justificarea este cel puţin una
hilară: “nu ai încredere, nu dai”. Nici rostul drumului pe care l-ar fi
făcut din comuna Păuneşti până în Oradea, de ~600km nu l-a putut
justifica. În ciuda faptului că nu prezintă încredere, acest “călugăr”
primeşte donaţii pe care le trece într-un caieţel. “E răceală de
credinţă, cum e criza aşa şi donaţiile”, spune el.
Secretele măicuţelor din Bucureşti
Din păcate, acesta nu este un caz singular. Un caz
similar este cel al unor măicuţe de religie catolică care împărţeau
iconiţe ortodoxe pe stradă în preajma sărbătorilor pascale, anul trecut
în Bucureşti, în aşteptarea unor donaţii pentru grupul de maici din care
făceau parte. Pe spatele iconiţelor scria că acestea au fost sfinţite
la Patriarhia Romană.Puse în faţa acestei descoperiri de către cei care
le dădeau bani în schimbul lor, femeile evitau să răspundă şi se făceau
repede nevăzute.
Viaţa grea din mănăstiri îi conduce pe călugării şi măicuţele
adevărate să iasă din chiliile lor ca să strângă fonduri pentru
întreţinerea lor sau a mănăstirilor din care provin, cu acceptul
Sfântului Sinod. Aceştia vând obiecte croşetate sau de cult făcute în
incinta mânăstirilor din care provin.
Printre ei există şi false feţe bisericeşti ce apelează la tot felul
de “trucuri” pentru a câştiga un ban în plus pentru a se întreţine pe
sine, de multe ori nefiind controlaţi de niciun organ al Statului.
Oamenii milostivi devin astfel victime ale şireteniei escrocilor, ce
scapă fără pedepse.
No comments:
Post a Comment