De la şase la zero în cinci etape

foto: Lenore

 Au început înscrierile pentru clasa pregătitoare, subiect controversat în rândul părinţilor care trebuie să îşi înscrie copiii în “clasa zero”. Sunt cinci etape de înscriere, prima a fost între 5-16 martie. Ultima etapă de înscriere are loc între 11-18 mai, pentru locurile rămase libere.

 

 A fost adoptată legea care introduce clasa pregătitoare în învăţământul primar, unde copii vor învăţa norme de conduită, reguli de politeţe, de comunicare şi dezvoltare a personalităţii. Potrivit Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului (MECTS), disciplinele studiate în clasa pregătitoare sunt: Comunicare în Limba Maternă, Educaţie pentru Societate, Dezvoltare Personală, Religie, Matematică şi Explorarea Mediului, Tehnologii de Informare şi Comunicare (jocul cu calculatorul), Educaţie Fizică şi Sport, Muzica şi Mişcare, Arte Vizuale şi Lucru Manual.

În Uniunea Europeană, investiţia în educaţia timpurie este ceva normal. Ţări ca Belgia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia şi Portugalia au introdus clasa pregătitoare pentru elevii cu vârsta de 6 ani. Anglia, Scoţia, Olanda pentru cei de 5 ani şi Luxemburg şi Irlanda de Nord pentru cei de 4 ani.

În Bucureşti, introducerea clasei pregătitoare nu a fost privită cu ochi buni de majoritatea părinţilor care au dat în judecată MECTS. Câteva din motivele invocate sunt dreptul elevului de a-şi alege şcoala dar şi că trebuie să îşi schimbe domiciliul pentru a figura pe străzile arondate şcolilor dorite.

O procedură întâlnită în înscrierile pentru clasa întâi este cotizarea financiară a părinţilor, la învăţătorii ce urmează să le testeze copiii. Mădălina D., mămică a unui băieţel de şase ani, declară că e tare bucuroasă de această reformă şi este sigură că el va prinde un loc la şcoală dorită. Pentru Mihai B. singura dificultatea întâmpinată a constat în dobândirea vizei de flotant la o adresă acceptabilă.

Situaţia din provincie

  Legat de noile reforme din învăţământ, ne-am interesat de demersul înscrierilor la şcoala Dimitrie Cantemir cu clasele I-VIII din Oradea şi de părerea celor implicaţi.

Din scurta întrevedere cu dna. Teodora Codău, directoarea şcolii, am aflat că înscrierea a decurs normal. Părinţii ştiind procedura, nu au existat nereguli de vreun fel. Din cele 100 de locuri disponibile, în prima săptămană s-au înscris 13 elevi. Locurile din grădiniţe sunt supraîncărcate, ei pot fi primiţi la şcoală.

Cadrele didactice care vor preda la această clasă vor parcurge câteva cursuri de formare pe perioada verii. In toamnă, şcoala fi bine organizată. Profesorii vor intra prin concurs.

            România se află în urma multor ţări europene. Situaţia tristă din învăţământul românesc este cu atât mai vizibilă cu cât distanţa de centrele mari de învăţământ (din oraşe) este mai mare. În ciuda faptului că unităţile de învăţământ superior se înmulţesc foarte mult, în mod paradoxal, multe şcoli primare şi generale au dispărut din zonele rurale, făcând accesul la învăţământ din ce în ce mai dificil pentru elevii din provincie. Multe zone au rămas ne electrificate în ultimii 20 de ani, făcând accesul la informaţie şi internet imposibile.

 Soluţii la îndemâna tuturor

            Într-o ţară ce geme de posibilităţi pentru îmbunătăţirea economiei naţionale prin agricultura ce se poate folosi de cele minimum 800.000 de hectare de pământ nelucrate, conform ultimelor date ale Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), interesul pentru exploatarea acestei resurse este minim. Dacă s-ar specula potenţialul agricol, România ar putea deveni un furnizor important de hrană pe timp de criză.

O soluţie ar fi reconversia profesională şi dinamismul pieţii locurilor de muncă care să reorienteze omul la locul potrivit cu reducerea şomajului sau ajutoarelor sociale mai ales în condiţiile în care Uniunea Europeană susţine cu fonduri aceste măsuri.

Se discută la ora actuală despre reorganizarea învăţământului profesional. Voci pesimiste sau lipsite de informaţie aşteaptă în continuare ca Guvernul să îşi asume răspunderea susţinerii sociale a oamenilor care nu produc nimic deşi ar putea, fără să ia nicio măsură personală.

Contează mai puţin ce faci dacă obţii excelenţă în lucrul respectiv. Cu toţii am auzit de genialul Brâncuşi, care, pornind dintr-o şcoală de meserii reprezintă unul dintre reperele mondiale în artă.

              Deşi există probleme organizatorice recunoscute mai ales de părinţi (programul se termină la 11:30 şi este greu de luat copilul de la şcoală sau faptul că există elevi care fac 3km până la şcoală, lucru inadmisibil la această vârstă), trebuie luate în considerare şi părţile bune ale acestei clase pregătitoare, care orientează mai repede copii şi le descoperă mai repede abilităţile pentru intrarea în clasa întâi.